Henri Coandă, pionier al aviaţiei, fizician şi inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care poartă astăzi numele său.
Copilul pasionat de vânt născut pe 7 iunie 1886 în Bucureşti, avea să devină un deschizător de drumuri în domeniul aeronauticii, chiar dacă în primii ani se dovedise a fi un elev mediocru, în pericol de corigență tocmai la matematică. Având, însă, profesori excepţionali, cum ar fi Garabet Ibrăileanu şi A.D Xenopol, tânărul Coandă descoperă destul de timpuriu pasiunea pentru domeniu tehnic.
După ce termină liceul în 1903, experimentează mai întâi rigorile Şcolii de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină din Bucureşti şi pleacă apoi în Germania, la Technische Hochschule din Charlottenburg, unde obţine titlul de doctor în ştiinţe inginereşti. Părăseşte armata în cele din urmă, care nu se potrivea cu formaţia sa de inventator, de spirit creativ, şi pleacă în Franţa de această dată, unde se înscrie la Şcoala superioară de aeronautică. Termină cursurile în anul următor ca şef de promoţie şi îşi începe atunci cariera la cunoscutul inginer francez Gustave Eiffel, de care îl va lega apoi o strânsă prietenie.
În 1910 a creat şi testat primul avion cu reacţie din lume – numit “Coandă 1910″, pe care l-a prezentat şi la Salonul Internaţional de Aeronautică din Paris. În acelaşi an, a observat un fenomen care avea să fie numit “efectul Coandă”, care este, de fapt, invenţia ce l-a făcut celebru. Descoperirea va fi brevetata mai târziu, abia în 1934, sub denumirea „Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”.
De-a lungul întregii sale activităţi, Henri Coandă a fost autorul a 250 de brevete de invenţii în domenii diverse, primind şi titluri de onoare, printre care cel de Membru al Societăţii Regale de Aeronautică din Londra şi acela membru al Academiei Române. De asemenea, a primit şi titlul de Doctor Honoris Causa al institutului Politehnic Bucureşti, unde va reorganiza de altfel cadedra de inginerie aeronautică în 1971, alături de academicianul Elie Carafoli.
Henri Coandă încetează din viaţă în 1972, pe 2 noiembrie, dar lasă în urma sa ani de muncă şi pasiune care vor servi drept inspiraţie posterităţii, dar, mai ales, amintirea unei personalităţi de seamă a ştiinţei universale şi în particular a aviaţiei.