Fluctuațiile din biomasa bogată în carbon din pădurile lumii pot contribui la schimbările climatice sau le pot încetini. O nouă serie de hărți ale biomasei de pe suprafața pământului, generate utilizând observații spațiale, ne vor ajuta să înțelegem ciclul global al carbonului și vor putea sprijini gestionarea pădurilor, reducerea emisiilor și obiectivele politicilor de dezvoltare durabilă.

Biomasa de la suprafața pământului se referă la tulpina, scoarța, ramurile și crengile componentelor lemnoase ale vegetației. Pe măsură ce fotosinteza retrage dioxidul de carbon din atmosferă, biomasa reține carbonul în vegetație într-o cantitate comparabilă cu cea a carbonului atmosferic. În viitor, vegetația are potențialul fie de a deveni o sursă mai mare de carbon, fie de a-l reține.

Biomasa vegetală este o variabilă ecologică esențială pentru înțelegerea evoluției și a viitoarelor schimbări viitoare ale sistemului climatic, la scară locală, regională și chiar globală. Din acest motiv, Sistemul Global de Observare a Climei (GCOS) a recunoscut-o drept una dintre cele 54 de variabile climatice esențiale utilizate pentru a caracteriza clima.

Noile hărți, generate de o echipă de cercetare care lucrează ca parte a inițiativei ESA privind schimbările climatice, oferă o imagine globală a distribuției biomasei de la suprafața pământului și a densității spațiale pe durata a trei ani — 2010, 2017 și 2018. Hărțile sunt derivate dintr-o combinație de date, în funcție de an, din misiunea Copernicus Sentinel-1, instrumentul ASAR al Envisat și misiunea avansată de observare a terenului JAXA (ALOS-1 și ALOS-2), împreună cu informații suplimentare din surse de Observare a Pământului.

Mai multe detalii aici.

Credit imagine: ESA (sursă: proiectul CCI Biomass)