După aproape doi ani în spațiu, misiunea ESA European Earth Orbiter – ESEO – se apropie de sfârșit. Proiectată de studenți, pentru studenți, aceasta a ridicat ștacheta pentru ceea ce poate fi realizat de echipele de studenți.

Deși au fost numeroase eșecuri tehnice care au adus obstacole suplimentare, studenții au avut multe oportunități pentru a afla ce înseamnă în realitate lucrul cu hardware și software avansate pe orbită, în jurul planetei noastre.

Un satelit proiectat de studenți, pentru studenți

ESEO a fost prevăzut ca un proiect educațional revoluționar în programul practic al Academiei ESA: un satelit complet funcțional, cu sarcini utile științifice și tehnologice proiectate și operate în întregime de studenți. Acesta a oferit o oportunitate unică pentru studenții din toată Europa de a dobândi o experiență practică semnificativă în ceea ce înseamnă proiectarea, dezvoltarea, lansarea și operațiunile unei misiuni spațiale reale – pentru mulți fiind un vis devenit realitate.

În total, peste 600 de studenți din Statele Membre ESA au fost implicați în ESEO, de la începuturile proiectului și în timpul fiecărei etape și iterații, dezvoltând sarcinile utile demonstrative științifice și tehnologice, subsistemele cheie și întregul segment terestru.

Pentru ca ESEO să devină realitate, ESA a colaborat cu SITAEL. Acesta a dezvoltat platforma de satelit, apoi a efectuat integrarea și testarea întregii nave spațiale, inclusiv integrarea sarcinilor utile și a subsistemelor construite de studenți. În plus, au oferit suport tehnic valoros și apreciat echipelor studențești sub coordonarea ESA.

O moștenire de durată

Deși au fost conceput pentru a fi pe orbită timp de doar șase luni, datorită prelungirilor repetate ale proiectului, ESEO a continuat să înconjoare Pământul timp de doi ani. A fost efectuată faza de punere în funcțiune a platformei, dar satelitul nu a reușit să-și atingă atitudinea nominală și, prin urmare, modul operațional ideal. Din cauza unor serii de provocări și obstacole tehnice, operatorii misiunii au fost capabili să activeze doar un subset de sarcini utile, ducând la un succes redus în atingerea obiectivelor științifice.

Mai multe informații găsiți aici.

Credit imagine:  ESA