Studiile pe termen lung asupra ozonului și vaporilor de apă din atmosfera lui Marte ar putea duce la o mai bună înțelegere a chimiei atmosferice pentru Pământ. O nouă analiză a datelor din misiunea Mars Express a ESA a arătat că avem cunoștințe incomplete despre modul în care aceste gaze atmosferice interacționează între ele.

Folosind patru ani marțieni de observații din instrumentul SPICAM (Spectroscopy for the Investigation of the Characteristics of the Atmosphere of Mars), care corespund cu șapte ani și jumătate pe Pământ, o echipă de cercetători din Europa și Rusia — încercând să reproducă datele lor cu un model climatic global al lui Marte — a descoperit lacune de înțelegere a proceselor chimice din atmosferă.

Ozonul și vaporii de apă nu fac pereche atmosferică bună. Pe Marte, deoarece dioxidul de carbon este omniprezent, ar trebui să existe o „semnătură” globală a ozonului – cu excepția cazului în care o anumită regiune conține vapori de apă.

Așadar, oriunde SPICAM a detectat vapori de apă, ar fi trebuit să observe o scădere a ozonului. Cu cât mai mulți vapori de apă, cu atât mai puțin ozon. Echipa a investigat această corelație negativă și a descoperit că ar putea reproduce natura negativă a relației cu un anumit model climatic, dar nu ar putea realiza relația precisă. În schimb, pentru o cantitate dată de vapori de apă, modelul a produs doar 50% din ozonul observat în datele SPICAM.

Mai multe detalii aici.

Credit imagine: ESA