ESA se pregătește să utilizeze învățarea automată pentru a proteja sateliții de pericolul real și în creștere al deșeurilor spațiale.
Agenția dezvoltă un sistem de evitare a coliziunilor care va evalua în mod automat riscul și probabilitatea coliziunilor în spațiu, va îmbunătăți procesul de luare a deciziilor privind necesitatea sau nu a unei manevre și poate chiar să trimită ordinul sateliților aflați în pericol de a se da la o parte.
Astfel de decizii automatizate ar putea avea loc chiar la bordul sateliților, care ar informa direct alți operatori de la sol și sateliții de pe orbită cu privire la intențiile lor. Acest lucru va fi esențial pentru a se asigura că deciziile automate nu interferează cu planurile de manevră ale altora.
Pe măsură ce aceste sisteme inteligente vor acumula mai multe date și experiență, vor deveni din ce în ce mai bune în a prezice evoluția situațiilor de risc, ceea ce înseamnă că erorile în luarea deciziilor vor scădea, la fel ca și costul operațiunilor.
După aproximativ 5450 de lansări de la începutul erei spațiale, în 1957, numărul estimativ de deșeuri spațiale prezente pe orbită, la ianuarie 2019, era:
34.000 de obiecte cu dimensiuni mai mari de 10 cm
900 000 de obiecte cu dimensiuni cuprinse între 1cm și 10cm
128 de milioane de obiecte cu dimensiuni cuprinse între 1mm și 10cm
Din cauza acestui mediu de deșeuri, operatorii de pe orbitele cu trafic intens trebuie să-și petreacă timpul protejându-și sateliții de coliziuni potențial catastrofale cu aceste obiecte, efectuând “manevre de evitare a coliziunii” – practic, trimițând comenzile către sateliți pentru a se da la o parte.
Astfel de manevre depind de datele de supraveghere spațială validate, precise și oportune, furnizate, de exemplu, de rețeaua de supraveghere spațială a SUA, care servesc drept bază pentru “mesaje de date de conjuncție” sau CDM, care avertizează asupra unei posibile apropieri între satelitul lor și un alt satelit sau obiect spațial.
Pentru un satelit tipic aflat pe orbita terestră joasă, sunt emise sute de alerte în fiecare săptămână. Pentru majoritatea, riscul de coliziune scade pe măsură ce trece săptămâna și se adună mai multe informații orbitale, dar pentru unii dintre ei, riscul este considerat suficient de ridicat pentru a fi necesară o acțiune suplimentară.
Mai multe detalii aici.
Credit imagine: ESA/ATG medialab