Comunitatea spaţială sărbătorește 35 de ani de la primul zbor al unei rachete Ariane, care a avut loc la 24 decembrie 1979, eveniment ce a transformat în realitate ambiţia europeană de a avea acces la spaţiu.

Ariane, o recompensă pentru eforturile laolaltă ale actorilor instituționali și industriali – locali, naționali și interguvernamentali deopotrivă, simbolizează de aproape patru decenii punerea în comun cu succes a capacităților statelor membre ale organizaţiilor spaţiale europene.

Cum a luat naştere programul Ariane

Între 1864 și 1971, ELDO (European Launcher Development Organisation) compusă din șase State Membre a organizat 11 lansări, dintre care șapte au fost parțiale.

Europa I a fost formată prin combinarea unei prime trepte britanice Blue Streak, cu o a doua treaptă de origine franceză Coralie și o a treia treaptă germană Astris. Aceste trei trepte au fost testate împreună pentru prima dată pe 29 noiembrie 1968. Următoarele două încercări de lansare, de la centrul de testare Woomera din Australia, nu au avut succes, la fel ca cele anterioare.

De asemenea, lansarea de la Kourou a rachetei Europa II, cu o a patra treaptă suplimentară (P068), a eșuat la 5 noiembrie 1971, astfel încât a fost doar o chestiune de luni înainte ca o configurație pentru o a treia generaţie de lansatoare să fie definită. Propunerea a fost prezentată în cadrul celei de-a șasea Conferințe Spațiale Europene (ESC), la Bruxelles, pe 20 decembrie 1972, când miniștrii au încheiat un acord de principiu: pe de o parte urma să fie abandonat programul Europa III pentru a se concentra în schimb pe un nou lansator, iar pe de altă parte, urma să fie formată o agenţie spaţială europeană unică şi unificată.

O configurație optimizată numită L140-L33-H8 (LIIS) a fost prezentată pe 10 mai 1973. Lansatorul era programat să fie disponibil începând cu 1980, iar programul urma să fie gestionat într-un cadru european comun. Contractele au fost alocate întreprinderilor din statele participante proporțional cu implicarea lor în lucrări.

Ariane a fost în mod oficial “botezată” în cadrul reuniunii a 93-a a Comitetului de Administrație și Finanțe al ESRO, la Berna, pe 27-28 septembrie 1973.

Ariane: o nouă eră în explorarea spațială pentru Europa

Prima rachetă Ariane a fost lansată în ajunul Crăciunului, în 1979. Ariane 1 a fost concepută în primul rând pentru a pune doi sateliți de telecomunicații în acelaşi timp pe orbită, reducând astfel costurile. Pe măsură ce dimensiunea sateliţilor a crescut, Ariane 1 a început să cedeze locul mai puternicelor lansatoare Ariane 2 și Ariane 3.

În total, 11 lansări de succes Ariane 1 au avut loc între 1979 și 1986, precum și cinci zboruri de succes Ariane 2 între 1987 și 1989. Ariane 3 a înregistrat 11 zboruri în perioada 1984-1989, dintre care toate au avut succes.

Pe bună dreptate, Ariane 4 este cunoscută sub numele de “calul de bătaie” al familiei Ariane. De la primul zbor, care a avut loc pe 15 iunie 1988, până la ultimul, pe 15 februarie 2003, aceasta a realizat 113 lansări de succes. Ariane 4 s-a dovedit a fi ideală pentru a lansa sateliţi de comunicații și de observare a Pământului, precum și de cercetare științifică.

Pe perioada cât a fost activă, Ariane 4 a acoperit 50% din piață de lansare de sateliți comerciali, fapt care arată că Europa este mai mult decât pregătită să răspundă cerințelor din domeniul lansărilor comerciale.

Ariane 5 este piatra de temelie a accesului independent al Europei la spațiu. Fiabilitatea, disponibilitatea și accesibilitatea sunt bazate pe o strategie în care o parte semnificativă a costurilor de exploatare este finanțată prin activitatea comercială.

Ariane 5 este lansată de şase-şapte ori pe an, dintre care doar una sau două lansări sunt pentru clienți instituționali. Ariane 5 a reprezentat o evoluție majoră pentru familia Ariane, fiind mult mai puternică și folosind mai multe tehnologii avansate.

În imagine: Ariane 6

Privind spre viitor

În noiembrie 2012, la reuniunea Consiliului ESA la nivel ministerial în Napoli, Italia, miniștrii au asigurat investiții pentru studii detaliate cu privire la definirea noului lansator Ariane 6 și pentru continuarea dezvoltării Ariane 5 ME Adapted, cu scopul de a asigura cât mai multe puncte comune posibile între cele două. Obiectivul general al Ariane 6 este de a oferi acces garantat la spațiu pentru Europa, la un preț competitiv, fără a necesita sprijin din sectorul public pentru exploatare.

România s-a alăturat programului opțional ESA privind dezvoltarea celei mai noi rachetei Ariane 6, ca urmare a Consiliului Ministerial ESA care a avut loc la 2 decembrie 2014.

Credit imagini: ESA / D.Ducros