Rezultatele iniţiale furnizate de şapte dintre cele 11 instrumente ştiinţifice ale misiunii spaţiale Rosetta şi bazate pe măsurătorile făcute în timpul şi imediat după sosirea la cometa 67P/Churyumov–Gerasimenko în august 2014, dezvăluie o gamă remarcabilă de caracteristici ale suprafeţei cometei, realizând astfel o imagine complexă a evoluţiei acesteia. Au fost măsurate multe dintre caracteristicile importante ale cometei cu doi lobi: lobul mic măsoară 2.6 × 2.3 × 1.8 km, iar cel mare 4.1 × 3.3 × 1.8 km.
Volumul total al cometei este de 21.4 km3, iar instrumentul Radio Science a măsurat că masa acesteia este de 10 miliarde de tone, de unde rezultă o densitate de 470 kg/m3.
Presupunând despre compoziţia globală a cometei că ar fi dominată de apă îngheţată şi praf cu o densitate de 1500–2000 kg/m3, oamenii de ştiinţă ai misiunii Rosetta consideră că gigantul are o porozitate foarte mare de 70-80%, cu o structură interioară care probabil conţine smocuri de praf îngheţat slab legate între ele, cu mici spaţii vidate între ele.
Camera ştiinţifică OSiRiS a sondat până la momentul actual 70% din suprafaţa cometei: zona rămasă nevăzută se află în emisfera sudică, care nu a fost încă pe deplin luminată de la sosirea misiunii Rosetta.
Oamenii de ştiinţă au identificat până acum 19 regiuni separate prin graniţe distincte; au fost determinate şi cinci categorii de teren de bază – dar diverse: acoperit cu praf, materiale sfărâmicioase cu adâncituri şi structuri circulare; depresiuni la scară largă; teren neted şi suprafeţe mai consolidate (asemănătoare pietrei).
O mare parte din emisfera nordică este acoperită de praf. Pe măsură ce cometa este încălzită, gheaţa se transformă direct în gaz, formând atmosfera cometei sau coama. Praful este purtat o dată cu gazul, însă la viteze mai mici, iar particulele care nu se mişca suficient de rapid pentru a depăşi gravitaţia slabă a cometei cad înapoi la suprafaţă.
Au fost identificate şi unele surse discrete de jeturi active. O proporție semnificativă sunt emanate din regiunea netedă a gâtului cometei, dar au fost reperate jeturi ridicându-se şi din adâncituri.
Mai multe detalii sunt disponibile aici.
Cometa 67P/Ciuriumov-Gherasimenko va fi studiată în continuare pe parcursul acestui an, pe măsură ce Rosetta va însoţi cometa în jurul Soarelui.
Apropierea lor cea mai mare de Soare se va produce pe 13 august, la o distanța de 186 milioane km, între orbita Pământului şi cea a planetei Marte. Pe măsură ce cometa va continua să se apropie de Soare, instrumentele Rosetta se vor concentra pe monitorizarea evoluţiei activităţii acesteia, în ceea ce priveşte cantitatea şi compoziția de gaz şi praf emisă de nucleu pentru a forma coama.
Credit imagine: ESA/Rosetta/MPS for OSIRIS Team MPS/UPD/LAM/IAA/SSO/INTA/UPM/DASP/IDA; imaginea în format high-res poate fi descărcată de aici.