Sute de imagini satelitare din ultimii 30 de ani au fost compilate pentru a arăta evoluția Deltei Dunării – a doua cea mai mare deltă fluvială din Europa. Aceste descoperiri au fost prezentate în cadrul Living Planet Symposium al ESA care are loc săptămâna aceasta în Bonn, Germania.

Zonele de coastă au fost supuse unei urbanizări și creșteri demografice intense, iar cele mai afectate sunt zonele joase, cum ar fi deltele.

Considerată Rezervație a Biosferei UNESCO, Delta Dunării este unul dintre cele mai importante ecosisteme de acest tip și, la fel ca multe alte zone de deltă din întreaga lume, în ultimele decenii a fost supusă presiunii antropice. Aportul redus de sedimente în zonele de coastă a determinat sporirea fragilității  acestora și extinderea eroziunii, care trebuie monitorizată cu atenție.

Proiectul Space for Shore, finanțat de ESA, oferă o varietate de instrumente pentru monitorizarea eroziunii costiere cu ajutorul produselor de Observarea Pământului. Consorțiul este alcătuit din experți tehnici din cinci țări europene. În prima fază a proiectului, unul dintre domeniile cheie de interes a fost investigarea zonei umede din Delta Dunării și a liniei de coastă a acesteia.

Compania românească Terrasigna, în colaborare cu Stațiunea de Cercetări Marine și Fluviale din Sfântu Gheorghe, a procesat și analizat peste 200 de imagini individuale din satelit – inclusiv date din misiunea Copernicus Sentinel-2 și din misiunile americane Landsat 5 și Landsat 8.

Această serie de imagini procesate a acoperit o perioadă de 30 de ani, din 1990 până în 2020, și a cuprins 130 km de coastă.

Datorită numărului mare de observații disponibile, echipa a reușit să detecteze dinamica complexă a modelelor de schimbare din deltă. În timp ce eroziunea a fost constantă în unele zone, în alte regiuni eroziunile și acumulările au variat pe parcursul celor 30 de ani. Pentru prima dată, echipa a reușit să identifice secțiuni care au fost stabile sau, dimpotrivă, care și-au accelerat rata de eroziune.

Rezultatele arată că, între Sulina și Capul Midia, Delta Dunării este caracterizată în principal de procese de eroziune. Doar aproximativ 38% din această zonă înregistrează și procese de  acumulare, restul cunoscând doar eroziune. Retragerea maximă observată a liniei țărmului a fost de 330 m, ceea ce se traduce printr-o rată de aproximativ 11 m de eroziune pe an. La polul opus, ratele maxime de acumulare abia dacă depășesc 4 m pe an.

Cele mai mari progrese ale liniei țărmului au fost observate în partea sudică a regiunii, unde plaja a avansat cu peste 120 m în decursul a 30 de ani.

Deși la distribuția zonelor de eroziune și de acumulare de-a lungul Deltei Dunării contribuie mai mulți factori, echipa a observat o bună corelație între ratele de eroziune și stabilitatea bancurilor de nisip inundate.

Această cercetare a fost prezentată în cadrul Living Planet Symposium al ESA, un eveniment care are loc săptămâna aceasta în Bonn, Germania. În cadrul simpozionului, participanții se informează despre cele mai recente descoperiri științifice despre planeta noastră și despre modul în care Observarea Pământului din spațiu sprijină cercetarea în domeniul mediului și acțiunile de combatere a crizei climatice. De asemenea, sunt prezentate noile tehnologii spațiale și noile oportunități care apar în sectorul Observării Pământului, domeniu într-o continuă schimbare.

Mai multe informații aici. 

Credit imagini: conțin date modificate Copernicus Sentinel (2021), procesate de ESA//Space for Shore