Prin cele două pachete de date lansate în septembrie 2016 și aprilie 2018, Gaia a revoluționat studiul Căii Lactee. Astfel, a început o nouă epocă de aur a „arheologiei galactice”, o disciplină care caută dovezi ale evenimentelor galactice din trecut în caracteristicile și comportamentul stelelor pe care le vedem astăzi. Gaia nu dezvăluie doar detalii despre structura galaxiei, ci creează un adevărat „film astronomic” care reconstituie evoluția Căii Lactee din trecut și o anticipează în viitor, pe parcursul a miliarde de ani.

Iată cinci descoperiri interesante pe care le-a făcut Gaia despre galaxia din care facem parte.

1. Calea Lactee este un canibal galactic

Astronomii au bănuit încă din anii 1990 că galaxia Calea Lactee s-a născut din coliziunile dintre galaxiile mai mici care au avut loc de-a lungul miliardelor de ani ai istoriei sale. Telescoapele de pe Pământ, cum ar fi Sloan Digital Sky Survey, au oferit primele indicii ale trecutului violent al galaxiei, dar până la Gaia astronomii nu au putut analiza procesele care au condus la crearea Universului.

În 2018, o echipă de la Universitatea din Groningen, Olanda, condusă de expertul în arheologie galactică Amina Helmi, a descoperit că un grup de 30 000 de stele ce călătoresc în sincron în vecinătatea Soarelui se mișcă în direcția opusă față de restul de șapte milioane de stele analizate.

O analiză ulterioară a confirmat că stelele, care fac acum parte din așa-numitul halou interior al Căii Lactee și stratul extern al discului galactic, trebuie să fi provenit dintr-o altă galaxie. Această galaxie, denumită Gaia-Enceladus, trebuie să se fi intrat în coliziune cu Calea Lactee în urmă cu aproximativ 10 miliarde de ani. Gaia-Enceladus s-a ciocnit de galaxia noastră și a fost devorată treptat de Calea Lactee, care în acel moment era doar de patru ori mai mare decât Gaia-Enceladus.

2. Stelele se formează în Calea Lactee din cauza unei ciocniri galactice

Gaia a scos la lumină și informații despre interacțiunile cu galaxia pitică Sagittarius, care orbitează în jurul nucleului Căii Lactee de miliarde de ani.

Descoperit în anii 1990, Sagittarius conține doar câteva zeci de milioane de stele (în comparație cu sutele de miliarde ale Căii Lactee), ceea ce îl face de 10.000 de ori mai mic decât Calea Lactee. Pe măsură ce gravitația Căii Lactee l-a atras pe Sagittarius mai aproape, galaxia pitică a început să se lovească de discul Căii Lactee. Acest lucru s-a întâmplat de cel puțin trei ori până acum: acum cinci sau șase miliarde de ani, acum două miliarde de ani și acum un miliard de ani. La fiecare coliziune, Calea Lactee a smuls stelele din Sagittarius, astfel încât galaxia pitică a devenit din ce în ce mai mică. Până la urmă, Sagittarius va fi complet devorat de Calea Lactee.

Credit imagine: ESA

3. Brațele și discul Căii Lactee au viață

Înainte de Gaia, încercările astronomilor de a studia structura Căii Lactee erau limitate. Ei știau că galaxia noastră se încadra în rândul așa-numitelor galaxii spirală, ce au un disc de stele plat, asemenea unei clătite, și că brațe spiralate se rotesc în jurul unui nucleu mult mai dens.

Brațele spiralate sunt zone dense de gaz și materie stelară care apar, atunci când sunt observate în alte galaxii, în nuanțe mai albastre decât restul discului, ceea ce indică temperatura mai fierbinte a stelelor din interiorul lor. Deoarece stelele fierbinți sunt stele masive, iar stelele masive sunt stele tinere, astronomii pot trage concluzia că brațele spirale sunt zone în care se formează stele.

Credit imagine: ESA

4. Calea Lactee smulge și captează stele din alte galaxii și clustere

În mod constant, Calea Lactee captează stele din galaxiile pitice și din clusterele cu care interacționează. Pe baza datelor Gaia, astronomii au identificat roiuri de stele smulse din aceste corpuri care se întind pe distanțe de mii de ani-lumină, acoperind o mare parte a cerului de deasupra noastră.

Informațiile despre astfel de grupuri de stele pot ajuta astronomii să evalueze forța gravitațională și, prin urmare, distribuția de masă a Căii Lactee și, astfel, să dezvăluie modul în care galaxiile dobândesc stele.

De asemenea, Gaia a identificat stele care călătoresc cu viteze atât de mari încât ar putea să scape de atracția gravitațională a galaxiei sau ar fi putut fi expulzate din alte galaxii și capturate ulterior de Calea Lactee.

Credit imagine: ESA (impresie și compoziție artistică); Marchetti et al 2018 (poziții și traiectorii); NASA/ESA/Hubble (galaxii din fundal), CC BY-SA 3.0 IGO

5. Soarele navighează pe un val misterios de gaz din Calea Lactee

În 2019, trei oameni de știință asociați cu Radcliffe Institute for Advanced Studies de la Universitatea Harvard au descoperit că norii de gaz interstelar din vecinătatea Soarelui formează un val cu o lungime de 9000 de ani lumină, care se ondulează la aproximativ 500 de ani lumină deasupra și sub discul galactic. Unda, ce are o lățime de 400 de ani lumină, face parte din ceea ce astronomii descriu ca fiind Brațul Local, un braț spiralat mic al Căii Lactee, apropiat de Soare.

Norii interstelari sunt de interes pentru cercetători deoarece dau naștere stelelor atunci când intră în colaps. Înainte de acest rezultat din 2019, se credea că astfel de nori din apropierea Soarelui sunt concentrați în așa-numita Centură Gould, un inel alcătuit din stele tinere, gaz și praf, ce se arcuiește deasupra și dedesubtul planului galactic.

Credit imagine: ESA

Credit imagine principala: ESA