Pe 17 iunie 1910, acum 104 ani, pe Câmpul Cotrocenilor, inginerul Aurel Vlaicu decola la bordul primului avion conceput, construit şi pilotat în România: „Vlaicu 1”, realizat cu sprijinul Casei Regale şi al Armatei Române la atelierele de la Arsenalul Armatei. Primul nostru „avion naţional”, care se înălţase la doar 3-4 metri pe o distanţǎ de 50 de metri, plasa România imediat după Statele Unite şi Franţa în categoria restrânsă încă a statelor pe teritoriul cărora s-a zburat cu un aparat original, construit şi pilotat de un cetăţean al ţării respective.

Încă emoţionat de imensitatea reuşitei sale, peste un an Vlaicu mărturisea că:
„Bucuria cea mai mare însă am simţit-o când am zburat pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau pentru mine un record care-mi consacra maşina. Zburasem şi aceasta era principalul. Mă menţinusem singur în aer. Făcusem evoluţii neşovăielnice”.
Brevetul l-a înregistrat sub denumirea  „Mașină de zburat cu corp în formă de săgeată”, iar un an mai târziu construia deja un al doilea avion, celebrul „Vlaicu II”, cu care a primit confirmarea internaţionalǎ în 1912, când a câștigat nu mai puţin de cinci premii  (1 premiu I şi 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria.
La 13 septembrie 1913, tânărul pilot decola din Bucureşti la bordul aparatului Vlaicu II cu intenţia de a trece Carpaţii, pentru a participa la serbările ASTREI de la Orăştie. Aeroplanul se va prăbuşi însă, din motive încă neelucidate, în apropiere de Câmpina, cea mai vehiculatǎ ipotezǎ fiind legată de posibilitatea ca aviatorul să fi suferit un infarct.
Chiar dacă panta ascendentǎ a reuşitelor sale a fost întreruptă tragic de acest eveniment, Vlaicu a lăsat în urma sa contribuţii originale în domeniul aviaţiei, fiind amintit astăzi drept un pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale, dar şi un inginer şi inventator de excepţie. Printre invenţiile sale se aflǎ realizarea unei aripi cu profil variabil în zbor, în funcţie de unghiul de zbor şi viteza aparatului, stabilitatea ridicată a avionului şi înclinarea la viraje fără eleroane, trenul de aterizare uşor – printre primele din lume cu roţi independente, forma aerodinamică şi construcţia aproape totală din aluminiu a fuzelajului avionului A. Vlaicu III (construit după moartea lui Aurel Vlaicu de către C. Silişteanu şi G. Magnani, după planurile aviatorului român).
Credit: http://enciclopediaromaniei.ro/
Credit imagine: Foaia Națională

În imaginea de mai jos, invenția lui Aurel Vlaicu onorată la Smithsonian Air and Space Museum, Washington DC, SUA. Credit imagine: ROSA