Cautare

    WEBMAIL    |    Intranet    |    Site Map

 

 

Hermann Oberth

Născut pe 25 iunie 1894 la Sibiu, Hermann Oberth este considerat părintele navigaţiei spaţiale şi precursor al noii ere tehnice.

Pasionat încă din copilărie de cărţile lui Jules Verne, mai ales de „De la Pământ la Lună” și „Călătorie în jurul Lunii”, viitorul savant realizează primul proiect al unei rachete încă de la vârsta de 15 ani, pentru ca mai tarziu să facă o serie de calcule pentru o rachetă cu ardere în etape a combustibilului. 

Mai târziu, se pare că lucrările sale aveau să fie atât de revoluţionare, încât erau privite cu mare reţinere atât de savanţi, cât şi de editori.  Lucrarea sa, "Rachetă spre spaţiile interplanetare", a fost refuzată la publicare în Germania, conţinând printre altele "prea multă matematică pentru o carte de fizică şi prea multă fizică pentru o carte de matematică". A fost însă acceptată de profesorul Augustin Maior în 1922 la Universitatea din Cluj, în România, ca dizertaţie pentru acordarea lui Hermann Oberth a titlului de profesor de matematică şi fizică. 

Câţiva ani mai târziu, în 1929 apărea opera principală a lui Hermann Oberth, intitulată “Moduri de a călători în spațiu”, numită şi “Biblia astronauticii ştiinţifice”, lucrare distinsă apoi cu Premiul internaţional pentru ştiinţa zborurilor interplanetare.

Ȋn perioada în care a activat ca profesor la liceul Stephan Ludwig Roth din Mediaş, Oberth a creat acolo cea mai mare parte a operei sale ştiinţifice privind construcţia şi zborul rachetei în spaţiul cosmic. Regele Carol al II-lea i-a oferit aprobarea de a face experimente la Şcoala de Aviaţie din oraş, iar în perioada 1932-1935 Oberth va construi numeroase modele de rachete experimentale, câteva fiind chiar şi lansate.

Începând cu anul 1950 Hermann Oberth îşi va desfăşura activitatea la Spezia, în Italia, unde construieşte o rachetă pe bază de azotat de amoniu, iar în 1955 pleacă în America, unde lucrează sub direcţia lui Wernher von Braun la programul spaţial american. Se reîntoarce în Germania, apoi temporar va fi consultant în America, iar în 1962 se retrage definitiv la casa sa din Feucht. 

Până la sfârşitul vieţii va primi numeroase onoruri şi recunoaşteri ale muncii sale, drept pentru care s-au instituit societăţi sau premii de astronautică care i-au purtat numele, a fost decorat şi primit în rândurile a numeroase instituţii de prestigiu. În prezent, îi sunt atribuite lui Hermann Oberth peste 90 de soluţii care au fost utilizate mai târziu la construcţia mondială a rachetelor, iar mai bine de 300 de formule, relaţii fizico-matematice şi idei conceptuale ale sale au fost transpuse ulterior în practică.

Din păcate, însă, savantul este cunoscut mai mult pe plan internaţional şi prea puţin în România, în special în lumea restrânsă a astronauticii. In Muzeul Tehnicii din Viena, de exemplu, prezentarea lui Oberth se afla la loc de cinste – conform fotografiilor ataşate, dar nu spune însă nimic despre România, despre originea lui, despre locul în care şi-a creat opera ştiinţifică sau unde i s-a acordat licenţa de profesor cu lucrarea mai sus pomenită, publicată ulterior în Germania sub formă de carte.

Sursă: http://enciclopediaromaniei.ro/