Cautare

    WEBMAIL    |    Intranet    |    Site Map

 

 

ROSA

24.06

Agenția Spațială Română (ROSA) este coordonatorul la nivel național și internațional al activităților României din domeniul spațial. Agenția Spațială Română (ROSA), este o instituție publică finanțată integral din venituri proprii, funcționȃnd conform Hotărârii Guvernului României nr. 923/20.11.1995 și a actelor ulterioare în sistemul Ministerului Cercetării și Inovării - Autoritatea Națională Pentru Cercetare Științifică și Inovare (A.N.C.S.I.).

Misiunea Agenției Spațiale Române cuprinde: 

  1. coordonarea programelor naționale de cercetare și aplicații spațiale
  2. promovarea dezvoltării României în domeniul spațial
  3. reprezentarea Guvernului României în programe de cooperare internațională 
  4. cercetarea orientată pe probleme spațiale

În calitate de coordonator al programelor naționale de cercetare și aplicații spațiale, ROSA dezvoltă și coordonează implementarea Programului Spațial Național. În funcție de obiectivele acestuia, Agenția este autorizată să înființeze centre de cercetare și dezvoltare.

Ca reprezentant al Guvernului, Agenția Spațială Română stabilește acorduri de cooperare cu organizațiile internaționale cum ar fi European Space Agency (ESA) și Committee on Space Research (COSPAR), precum și acorduri bilaterale de cooperare la nivelul Guvernului. Alături de Ministerul Afacerilor Externe, ROSA reprezintă România la sesiunile Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizarea în scopuri pașnice a spațiului extraatmosferic (United Nations Committee on the Peaceful Use of Outer Space - COPUOS) și la subcomitetele acestuia.

ROSA este organizaţia conducătoare a Programului de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare STAR – Tehnologie Spaţială şi Cercetare Avansată (Space Technology and Advanced Research) pentru perioada 2012-2019, aprobat prin Legea nr. 262/2011 — instrumentul prin care se asigură suportul la nivel naţional pentru implementarea Acordului dintre România şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA), privind aderarea României la Convenţia ESA. 

Totodată, Agenția desfășoară propriile proiecte de cercetare științifică și dezvoltare prin ROSA Research Centre.

Agenția Spațială Română este condusă din anul 2004 de președinte, Doctor Fizician Marius-Ioan Piso care îndeplinește și funcția de director executiv (din 1995). Cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu este președintele de onoare al Agenției (din 2004).

 

 

02.07

Preşedinte al Agenţiei Spaţiale Române (ROSA) din anul 2004 şi, totodată, director executiv al instituţiei începând cu 1995, Marius-Ioan Piso, doctor în fizică, coordonează activitatea Agenţiei pe trei direcţii strategice: trasarea şi coordonarea implementării strategiei spaţiale a României, reprezentarea Guvernului României la nivel naţional şi internaţional şi continua dezvoltare de parteneriate, colaborări şi relaţii bi- şi multi-laterale, precum şi implicarea Agenţiei în programe naţionale şi internaţionale de cercetare şi dezvoltare în domeniul spaţial.

De numele său se leagă înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Române (ROSA) în 1991 şi obţinerea statutului acesteia de organizaţie independentǎ 4 ani mai târziu, fondarea Institutului de Ştiinţe Spaţiale, dar şi startul cooperării dintre România şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA). Preocuparea constantă pentru dezvoltarea institutelor de cercetare și industriei spaţiale în România, precum şi rezultatele obţinute de-a lungul timpului de comunitatea ştiinţifică şi tehnologică, adesea sub coordonarea sau îndrumarea sa, s-au concretizat cu aderarea ţării la Agenţia Spaţială Europeană în 2011, România fiind cea de-a doua țară din spațiul ex-sovietic care a devenit Stat Membru ESA.

De-a lungul activităţii sale ştiinţifice, Marius-Ioan Piso a condus cu succes peste 40 de proiecte naţionale şi internaţionale de cercetare științifică dar şi de management, fiind autorul a 20 de brevete şi autor/co-autor a peste 110 de lucrări publicate sau prezentate la conferinţe ştiinţifice.

Marius-Ioan Piso a contribuit de asemenea la dezvoltarea politicilor spațiale din România. 

Performanţele obţinute de-a lungul carierei au fost recunoscute de Preşedintele României, care i-a acordat în 2003 titlul de Cavaler al Ordinului Naţional “Serviciul Credincios” pentru contribuţiile semnificative din domeniul ştiinţific de înaltă tehnologie şi cercetare aerospaţială, precum şi pentru rolul avut în promovarea internaţională a intereselor României în acest domeniu, urmând ca în 2008 să fie redecorat în grad de ofiţer.

 

01.06

Agenția Spațială Română (ROSA) are un colectiv de 64 angajați, dintre care 37 sunt cercetători.

Management

Conducerea Agenției Spațiale Române este asigurată de:

Președinte și Director Executiv: Dr. Fiz. Marius-Ioan Piso

Consiliul Administrativ

Consiliul Științific

Dumitru-Dorin Prunariu este președinte de onoare al Agenției. 

27.11

Aurel Vlaicu se năştea pe 19 noiembrie 1882, în judeţul Hunedoara, în comuna Binținți, care astăzi îi poartă numele. Viitorul inventator și pionier al aviației române și mondiale absolvă clasele primare la şcoala din localitatea natală, continuă studiile gimnaziale la Orăştie în cadrul Colegiului Reformat al Liceului Calvin (care din 1919 a fost numit „Liceul Aurel Vlaicu”), pentru a-şi completa studiile preuniversitare la Liceul German din Sibiu, unde susţine şi bacalaureatul în 1902.

Formarea sa profesională a avansat în acel moment, Aurel Vlaicu alegând să studieze ingineria la Universitatea din Budapesta și apoi la prestigioasa Ludwig-Maximilians-Universitet din Munchen, în Germania, unde îşi obţine diploma de inginer câţiva ani mai târziu, în 1907.

1908 îl găseşte angajat ca inginer la uzina de automobile Opel din Rüsselsheim, însă firea sa curioasă, întreprinzătoare, nu îi permite să accepte destinul unui simplu muncitor. Astfel, în toamna aceluiași an, Aurel Vlaicu se întoarce în ţară şi începe să pună în practică planurile de realizare a unui aparat de zbor, care devine realitate în 1909. Pe 17 iunie 1910, pe Câmpul Cotrocenilor, inginerul Aurel Vlaicu decolează la bordul primului avion conceput, construit şi pilotat în România: "Vlaicu 1", realizat cu sprijinul Casei Regale şi al Armatei Române la atelierele de la Arsenalul Armatei. Primul nostru "avion naţional", care se înălţase la doar 3-4 metri pe o distanţǎ de 50 de metri, plasa România imediat după Statele Unite şi Franţa în categoria restrânsă încă a statelor pe teritoriul cărora s-a zburat cu un aparat original, construit şi pilotat de un cetăţean al ţării respective. Mai multe detalii despre acest eveniment istoric sunt disponibile aici.

Brevetul l-a înregistrat sub denumirea „Mașină de zburat cu corp în formă de săgeată", iar un an mai târziu construia deja un al doilea avion, celebrul „Vlaicu II", cu care a primit confirmarea internaţionalǎ în 1912, când a câștigat nu mai puţin de cinci premii (1 premiu I şi 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria.
În 1913, Aurel Vlaicu punea deja în lucru prototipul “Vlaicu III”, care avea să fie primul avion din lume cu fuselaj metalic. Construcţia aparatului avea să fie finalizată, însă, de către doi dintre colaboratorii sai - C. Silişteanu şi G. Magnani - căci la 13 septembrie 1913, tânărul inginer se prăbuşeşte în apropiere de Câmpina la bordul aparatului Vlaicu II din motive încă neelucidate.

Chiar dacă viaţa sa a fost curmatǎ brusc, Vlaicu a lăsat în urmǎ contribuţii de necontestat în domeniul aviaţiei, fiind amintit astăzi drept un pionier în acest domeniu, dar şi un inginer şi inventator de excepţie. Printre invenţiile sale se numǎrǎ realizarea unei aripi cu profil variabil în zbor, în funcţie de unghiul de zbor şi viteza aparatului, stabilitatea ridicată a avionului şi înclinarea la viraje fără eleroane, trenul de aterizare uşor - printre primele din lume cu roţi independente, forma aerodinamică şi construcţia aproape totală din aluminiu a fuzelajului avionului A. Vlaicu III, reuşite care i-au adus la 28 octombrie 1948, post-mortem, titlul de membru de onoare al Academiei Române.

24.06

Născut pe 25 iunie 1894 la Sibiu, Hermann Oberth este considerat părintele navigaţiei spaţiale şi precursor al noii ere tehnice.

Pasionat încă din copilărie de cărţile lui Jules Verne, mai ales de „De la Pământ la Lună” și „Călătorie în jurul Lunii”, viitorul savant realizează primul proiect al unei rachete încă de la vârsta de 15 ani, pentru ca mai tarziu să facă o serie de calcule pentru o rachetă cu ardere în etape a combustibilului. 

Mai târziu, se pare că lucrările sale aveau să fie atât de revoluţionare, încât erau privite cu mare reţinere atât de savanţi, cât şi de editori.  Lucrarea sa, "Rachetă spre spaţiile interplanetare", a fost refuzată la publicare în Germania, conţinând printre altele "prea multă matematică pentru o carte de fizică şi prea multă fizică pentru o carte de matematică". A fost însă acceptată de profesorul Augustin Maior în 1922 la Universitatea din Cluj, în România, ca dizertaţie pentru acordarea lui Hermann Oberth a titlului de profesor de matematică şi fizică. 

Câţiva ani mai târziu, în 1929 apărea opera principală a lui Hermann Oberth, intitulată “Moduri de a călători în spațiu”, numită şi “Biblia astronauticii ştiinţifice”, lucrare distinsă apoi cu Premiul internaţional pentru ştiinţa zborurilor interplanetare.

Ȋn perioada în care a activat ca profesor la liceul Stephan Ludwig Roth din Mediaş, Oberth a creat acolo cea mai mare parte a operei sale ştiinţifice privind construcţia şi zborul rachetei în spaţiul cosmic. Regele Carol al II-lea i-a oferit aprobarea de a face experimente la Şcoala de Aviaţie din oraş, iar în perioada 1932-1935 Oberth va construi numeroase modele de rachete experimentale, câteva fiind chiar şi lansate.

Începând cu anul 1950 Hermann Oberth îşi va desfăşura activitatea la Spezia, în Italia, unde construieşte o rachetă pe bază de azotat de amoniu, iar în 1955 pleacă în America, unde lucrează sub direcţia lui Wernher von Braun la programul spaţial american. Se reîntoarce în Germania, apoi temporar va fi consultant în America, iar în 1962 se retrage definitiv la casa sa din Feucht. 

Până la sfârşitul vieţii va primi numeroase onoruri şi recunoaşteri ale muncii sale, drept pentru care s-au instituit societăţi sau premii de astronautică care i-au purtat numele, a fost decorat şi primit în rândurile a numeroase instituţii de prestigiu. În prezent, îi sunt atribuite lui Hermann Oberth peste 90 de soluţii care au fost utilizate mai târziu la construcţia mondială a rachetelor, iar mai bine de 300 de formule, relaţii fizico-matematice şi idei conceptuale ale sale au fost transpuse ulterior în practică.

Din păcate, însă, savantul este cunoscut mai mult pe plan internaţional şi prea puţin în România, în special în lumea restrânsă a astronauticii. In Muzeul Tehnicii din Viena, de exemplu, prezentarea lui Oberth se afla la loc de cinste – conform fotografiilor ataşate, dar nu spune însă nimic despre România, despre originea lui, despre locul în care şi-a creat opera ştiinţifică sau unde i s-a acordat licenţa de profesor cu lucrarea mai sus pomenită, publicată ulterior în Germania sub formă de carte.

Sursă: http://enciclopediaromaniei.ro/

 

Subcategorii

Agenția Spațială Română (ROSA) are un colectiv de 64 angajați, dintre care 37 sunt cercetători.

Management

Președinte: Dr. Fiz. Marius-Ioan Piso

Consiliul Administrativ

  • Presedinte CA / Director General ROSA: Marius-Ioan Piso
  • Membru CA: Dumitru Dorin Prunariu
  • Membru CA / Director general INCAS: Catalin Nae
  • Membru CA / Reprezentant A.N.C.S.: Camelia Marinescu

Consiliul Științific

Președinte de onoare: Dumitru-Dorin Prunariu